Pentru toata lumea

care vrea sa ma ajute asa dezinteresat si care imi tot omoara timpul ca sa ma intrebe ce am. Nu mananc, nu dorm, is deshidratat, ametesc, ma doare splina, lucrez mai mult ca niciodata, si nu de placere. Teoretic ar trebui sa las scoala macar pentru o saptamana si sa stau acasa. Cel putin asa imi recomanda aia care au zis cand m-am nascut ca o sa mor. Dar cei care ma stiu macar putin, realizeaza ca nu iau nicio pauza. Am un deadline maine, si doua in noiembrie.Plm…traiesc intens. Si sanatatea nu e o prioritate acum pentru mine. Alea iaca est.

P.S.: Daca cineva s-a rugat sa mor, sa-mi zica. Dumnezeu s-ar putea sa existe in cazul asta.

Spitalul ucide.

punct.

Calcat de tren.

In primul rand, imi cer scuze ca va tot vorbesc despre asta. Stiu ca blogul asta trebuia sa fie unul optimist, in care va prezint aspectele vietii pe care voi le ratati, dar spre deosebire de altii, eu nu scriu niciodata lucruri pe care nu le simt. Puteti considera ca-s sincer, sau ca am idei fixe. Oricum, sper sa imi revin incet-incet si sa reincep posturile de 5 stele. :P

Dupa cea mai nasoala saptamana din viata mea (pe toate planurile), credeam ca in week-end o sa fie mai bine, ca o sa dorm si o sa mananc mai mult, ca o sa ma relaxez, si ca o sa-mi refac karma. Dar de unde…azi dimineata m-am trezit de parca m-ar fi calcat trenul. Ma doare fiecare parte a corpului si imi bubuie capul. Dar asa de dimineata, incep cu ceva usor. Pe luni tre sa pregatesc un test la mate, sa tehnoredactez 20 de pagini la romana, sa fac schitele unui site pentru scoala, sa ma gandesc la al doilea studiu de caz pentru romana, sa imi invat la toate cacaturile de obiecte pe care nu le-am bagat in seama pana acum, sa termin continutul revistei la care lucrez (adica sa tehnoredactez alte 30-45 de pagini), sa incep site-ul revistei si multe chestii din alea mici si care tin de cotidian.

Astea erau lucruri care puteau fi rezolvate de un hurrican full verion, dar cu trialul care sunt acum, nu stiu ce sa zic. Faza e ca nu e vorba doar de scoala, sau de timp liber. Sanatatea mea nu e tocmai la nivel optim, si ma gandesc serios sa imi iau o scutire de vreo saptamana si sa merg la un control. Asta pana nu se ajunge la internari, antibiotice, si alte tampenii.

Ca dracu`…

Mai tineti minte ca acum cateva ore va ziceam ca mi-a cedat organismul din cauza oboselii, deshidratarii si a lipsei alimentatiei adecvate? Acum aflu ca nu era asta…si e mai groasa decat credeam. And now what…? Chestia e ca simt cum cu fiecare zi am tot mai putine optiuni, si nici una nu ma duce unde vreau. Si e pentru prima data cand ma lasa atat partea fizica, cat si cea psihica. Rahat…

Mda…

Organismul meu a cedat. Era de asteptat, dupa cat de intens imi traiesc viata zilele astea. Acum realizez ca sa dormi timp de 5 ore pe noapte, sa traiesti din cola  si sa fii deshidratat, toate timp de cateva zile bune, nu e cel mai bun lucru pentru sanatate. Dar nu ma preocupa prea mult asta. Important e ca acum sunt bine si ca imi pot relua activitatile “profesionale”, desi am fost nevoit sa aman totul cu o zi. Deci…pentru scumpii mei cititori am doo vesti proaste azi: 1. revista tot iese, chiar daca toti zic sa o las dracu` si 2. nu,nu am murit, decat pentru o zi.

Who am I?

“Ne petrecem intreaga viata fara sa intelegem de ce suntem aici…. obsedati de ratele lunare, rata dobanzilor, taxele lunare, show-uri tv…nu de intrebam cea mai importanta intrebare…ca sa descoperim adevarul simplu…”

Citatul e din filmul “The Genius Club” -2006. E probabil primul si singurul film care m-a impresionat in vreun fel, si asta nu are legatura cu actorii sau cu aparentele. Nu ma astept sa il vezi la recomandarea mea, cum nu ma astept sa intelegi ceea ce trebuie din el. Dar am vrut sa postez asta. Pentru mine…

Workoholic

Dap…muncesc de dimineata la 6 pana la miezul noptii. Si nu glumesc. Calculati voi cate ore sunt. Am de munca la scoala, acasa pentru scoala, acasa pentru proiectele de la scoala (mai nou fac pe webdesigneru` pentru patria-mama), mai lucrez acasa pentru proiectele mele, si apoi 5 -6 ore de somn si o iau de la capat. E ca acum cateva luni, cand ma refugiam in munca pentru a nu ma gandi la alte chestii care imi faceau rau. Nu stiu cat o sa rezist in ritmul asta, dar culmea e ca pe plan profesional imi merge bine. In rest… acelasi praf doar in alt vant…

Scuze scuze

Poate v-am neglijat in ultimul timp, dar va asigur ca nu am pierdut zilele aiurea. Lucrez mult prea mult in perioada asta a vietii mele, de parca mi-ar fi frica sa fac o pauza, ca nu cumva sa ma gandesc la ce nu trebuie. So… lucrez. E adevarat ca am mult de munca, dar nu sunt stresat. E viata care imi place. O sa vin in curand cu vesti noi si probabil mai mari. :D

Roots

In primul rand, imi pare rau ca n-am mai postat de mult, dar acum puteti zice ca am devenit mai egoist fata de cititorii mei. Insa cei care vor continua sa ma citeasca, ma vor vedea asa cum sunt, fara post-uri de umplutura.

In al doilea rand, tre sa stiti ca postul asta a fost scris pe telefon la ora 3 dimineata, lucru care imi aminteste de vremurile bune.

In al treilea rand, in timp ce scriam am realizat cine sunt. Mi-am adus aminte ca-s un blogger bun gone bad  :P, ca multi m-ar descrie drept un tip liber, fara un mod de gandire limitat, si ca ma pricep la dat sfaturi si la reparat psihicuri dupa evenimente nefericite. Si ma mai gandeam eu azi la 3, ce-ar fi sa ma intorc la mine? Si uite asa, hurricanu` e back to bascis si cu 100 de ori mai multa karma si gata sa spulbere concurenta. :)

Cat despre revista la care lucrez, va zic doar ca e la fel de limitata ca si mine, si ca sunt mai motivat ca niciodata. :) Si acum, sa incepem.

Yves Larock feat. Jaba – Say Yeah!

Ultima “bijuterie” al lui Yves Larock. Mi se pare cam slabuta piesa. Voua?